Das ist fantastisch

Stau pe pernă și nu mă pot decide ce să fac. Manualele care abia așteaptă să fie deschise, temele care trebuie învățate, parcă-s niște caracatițe care își întind tentaculele gelantinoase spre mine cu o poftă involuntară, însă eu rămîn perplexă. Fu! Nu vreau nimic.  Ce zic eu? Cred că e avitaminoza specifică primăverii.  Și cum a zis Voronin :  ”cît am fost noi la guvernare, nu s-a mai văzut să ningă la sfîrșitul lui martie. ” Cum încape atîta ingeniozitate într-un singur creier? ))

Astăzi, în drum spre școala de muzică , am văzut un cocostîrc. Semn bun, afirm. Și da, partea mai rea e că tot anul voi rămîne singură din cauza acestui cocostîrc care trebuia să zboare chiar atunci cînd eu traversam podul de pe r. Răut.
-D-le Cocostîrc, sper că te-am văzut eu prima , că dacă te-ai mai arătat cuiva, nu-ți voi ierta faptul că vrei intenționat să lași oamenii singuri anul acesta.

Bine, Adri, STOP it.

Oamenii de știință spun că în cel mai mare procentaj , persoanele care doresc să inițieze o discuție , vorbesc despre timp sau vremea de afară. De ex . : ”Cer scuze , îmi puteți spune cît e ora? ” sau ”Ce zi frumoasă e astăzi” .Ce banalitate sugestivă. Cu ciclonul ăsta trimis de baba Odochia , nu-ți mai arde a nici o cunoștință. Mulțimea nu are nevoie de schimbări. Ea se ține pe instincte primare.

What else to say...sunt gata să dorm o săptămînă și după acesta să mă trezesc, să  beau o cană cu compot și să mai dorm încă vreo 2 zile. Și cred că, fără glumă, am alergie la frig.  Sunt răcită, amputată și pe deasupra simt că am răcit..moral. În capul meu există orice cu excepția curățeniei.

Mi-a fost asasinat motanul.


THE END.