Files of my life

Tuesday, October 23, 2012

Avocații ”cuiva”

Să zicem că m-am întors...Temporar! De ce nu vreau să mai scriu? Logic..prea numeroși sunt Avocații Diavolului, care se hrănesc ca niște vampiri sociali, criticînd.

E factum, oamenii trăiesc și mor. Suntem conectați la o roată cu perpetuum mobile, din care nu există ”căi afluiente”. Bogați, săraci, cu fițe, mai cu fără (și tot genul de masculi și femele)...- toți odată și-odată ajungem la lilieci. Adevărul e că toată viața e o pregătire pentru moarte. Hîîmmm, dar dacă e să zic așa, recunosc că e o pregătire al naibii de lungă și sofisticată. Știu că unii au opinii diverse în ceea ce privește viața, dar asta se întîmplă datorită legii unicității și a faptului că nu toți simt același lucru, sau mai bine zis, aceleași lucruri.

Oamenii sunt diferiți, asta e cert. Dar adeseori în stările mele de reflecție, îmi pun întrebarea : ”cum de ajung ei să semene într-atît?” Răspunsul e destul de simplificat : ei creează. Ei creează tot ce există. Un copac este un copac pentru că așa la numit omul. O pasăre este pasăre pentru că are aripi și zboară și fiindcă omul a zis astfel. Și trea lea lea...tot așa mai departe. Totul ce ne înconjoară este cum este, pentru că așa vrem noi, să inventăm anumite ”chestiuțe” .

Acum să trecem la altă perspectivă. Absolut toți homo-sapiens din lumea asta ..păcătuiesc și nu aveți cum să mă contraziceți.  Nu mă leg de religie nicidecum. Nu îl amestec pe EL sau pe celălalt de desubt  care ne arde la fund din cînd în cînd în discuția noastră.
Totul se referă la om și păcat. De cînd ne naștem, posedăm ceva ce este numai al nostru și ceea ce ne definește ca existență- liberul arbitru. Avem putere, care se referă la faptul că putem face ce dorim, că putem și alegem în cele din urmă să acționăm. Nu vine să ne bată la cap nici EL , dar nici domnul cu coarne. Doar ne trag de mînecă. Dar știți ce?  Putem să le tragem clapa amîndurora! Și așa nu știm ce se întîmplă după moarte , asta pentru că nu s-a întîmplat vreodată minunea să se întoarcă vreo unul de dincolo să ne împărtășească peisajul ce ne așteaptă... Idee e că pînă atunci suntem atît de puternici și liberi, încît adevăratul lucru cu adevărat ofticant aparține celor doi, rău și bine, sau spuneți-le cum vreți. Așa că haideți să luăm avantajul ăsta și să-l folosim!
Știm ce ne place, ce ne satisface, ce ne bucură, ce animale putem fi la nervi, ce ne face să iubim și ce iubim, știm tot. Și le putem avea pe toate. Poți ajunge jurnalist, muzician, avocat, doctor. Poți fi un șoț iubitor, un om cumsecade, un bețiv fără rost în lume, o femeie puternică, un om cu valori sau nu.
Alegerea  contează . Și norocul sau ghinionul pe care-l întîlnim , sunt semnele care intervin. Ca și altele care-și fac apariția. Se numesc oportunități. De ce să nu alegem? Vrei să stai la mîna destinului? Bine, nu ai decît! Probabil viața ta va fi mai puțin palpitantă. Vrei să muști animalic din viață? Iarăși bine, vei avea cîte ceva plin, mereu.
Faptul că iei din toate un avantaj și profiți de oportunități, de noroc, de ghinion, nu e rău sau bine, nu e corect sau injust. E doar normal. E normal să iei ce apare dacă vrei. E ok să refuzi. Ai făcut o alegere. Contează să o faci, altfel vei ajunge să fii unealta celor doi jucători unici. Dumnezeu a dat anumite principii, legi, litere de urmat, pe care le poți lua ca atare și poți îmbrățișa în viața ta. Dar stai, că mai apare și celălalt , care îți dă isipite, te trage de ”fustiță” și te ademenește în mrejele lui. Pînă la urmă ce e asta? E un joc sau ce? Chiar nu poți fi normal într-o  lume normală? Unii sunt călugări, alții criminali. Fiecare și-a făcut notată alegerea sa.  Așdara, e bine să dai un sens așa cum îl vrei tu cuvîntului. Fie că dacă vrei cuvîntul copac să nu mai desemneze chestia aia mare cu craci în parc. Lasă să fie ce vrei tu să reprezinte. Ca și cu restul lumii. Dă-i un sens și nu te feri să trăiești. Pentru EL, e păcat să faci rău, pentru cel încornorat, e păcat să-l asculți pe EL. Așadar, orice ai face, e păcat și aiurea. Ce vei face? Le vei juca ”tănănica” după placul lor? La naiba, nu? Nuștiu ce veți face voi, dar eu nu stau deoparte. O să-mi fac mendrele toată viața mea așa cum am chef, totuși ținînd cont de Decameronul lăsat de EL. Iar dacă va fi să am ghinion sau noroc, sau necazuri sau bucurii, le voi avea, dar în rest voi alege! Voi alege să nu pierd niciodată , așa cum am făcut-o pînă acum!
Voi rămîne...Doctorul Personal Al Sufletului Meu!


Wednesday, October 10, 2012

Dragul meu blog,


Îți aduc la cunoștință că te-am înșelat cu un jurnal. El deja are o prioritate mai mare în ochii mei.
Sper că vei accepta situația cu mult calm și tact.
Înțelege-mă! El mereu este lîngă mine, pe cînd tu, îmi ceri regulat o grămadă de timp...
Adică..nu e vorba că vreau să inventez o scuză. De fapt, eu sunt vinovată că nu știu a-mi planifica corect timpul în așa mod încît să-ți acord și ție măcar puțin din vremea mea.
My appologize..

                       A ta, Adriana.