Cu capu-n jos!

Mama îmi zice într-o zi : ”să te culci la ora 23, pentru că în perioada orelor 23:00 - 1:30, se produce hormonul fericirii. ”
oare-s minciuni?

se vede că la mine aseară nu s-o produs nimic....mi-e ”хренова”de tot!

Avocații ”cuiva”

Să zicem că m-am întors...Temporar! De ce nu vreau să mai scriu? Logic..prea numeroși sunt Avocații Diavolului, care se hrănesc ca niște vampiri sociali, criticînd.

E factum, oamenii trăiesc și mor. Suntem conectați la o roată cu perpetuum mobile, din care nu există ”căi afluiente”. Bogați, săraci, cu fițe, mai cu fără (și tot genul de masculi și femele)...- toți odată și-odată ajungem la lilieci. Adevărul e că toată viața e o pregătire pentru moarte. Hîîmmm, dar dacă e să zic așa, recunosc că e o pregătire al naibii de lungă și sofisticată. Știu că unii au opinii diverse în ceea ce privește viața, dar asta se întîmplă datorită legii unicității și a faptului că nu toți simt același lucru, sau mai bine zis, aceleași lucruri.

Oamenii sunt diferiți, asta e cert. Dar adeseori în stările mele de reflecție, îmi pun întrebarea : ”cum de ajung ei să semene într-atît?” Răspunsul e destul de simplificat : ei creează. Ei creează tot ce există. Un copac este un copac pentru că așa la numit omul. O pasăre este pasăre pentru că are aripi și zboară și fiindcă omul a zis astfel. Și trea lea lea...tot așa mai departe. Totul ce ne înconjoară este cum este, pentru că așa vrem noi, să inventăm anumite ”chestiuțe” .

Acum să trecem la altă perspectivă. Absolut toți homo-sapiens din lumea asta ..păcătuiesc și nu aveți cum să mă contraziceți.  Nu mă leg de religie nicidecum. Nu îl amestec pe EL sau pe celălalt de desubt  care ne arde la fund din cînd în cînd în discuția noastră.
Totul se referă la om și păcat. De cînd ne naștem, posedăm ceva ce este numai al nostru și ceea ce ne definește ca existență- liberul arbitru. Avem putere, care se referă la faptul că putem face ce dorim, că putem și alegem în cele din urmă să acționăm. Nu vine să ne bată la cap nici EL , dar nici domnul cu coarne. Doar ne trag de mînecă. Dar știți ce?  Putem să le tragem clapa amîndurora! Și așa nu știm ce se întîmplă după moarte , asta pentru că nu s-a întîmplat vreodată minunea să se întoarcă vreo unul de dincolo să ne împărtășească peisajul ce ne așteaptă... Idee e că pînă atunci suntem atît de puternici și liberi, încît adevăratul lucru cu adevărat ofticant aparține celor doi, rău și bine, sau spuneți-le cum vreți. Așa că haideți să luăm avantajul ăsta și să-l folosim!
Știm ce ne place, ce ne satisface, ce ne bucură, ce animale putem fi la nervi, ce ne face să iubim și ce iubim, știm tot. Și le putem avea pe toate. Poți ajunge jurnalist, muzician, avocat, doctor. Poți fi un șoț iubitor, un om cumsecade, un bețiv fără rost în lume, o femeie puternică, un om cu valori sau nu.
Alegerea  contează . Și norocul sau ghinionul pe care-l întîlnim , sunt semnele care intervin. Ca și altele care-și fac apariția. Se numesc oportunități. De ce să nu alegem? Vrei să stai la mîna destinului? Bine, nu ai decît! Probabil viața ta va fi mai puțin palpitantă. Vrei să muști animalic din viață? Iarăși bine, vei avea cîte ceva plin, mereu.
Faptul că iei din toate un avantaj și profiți de oportunități, de noroc, de ghinion, nu e rău sau bine, nu e corect sau injust. E doar normal. E normal să iei ce apare dacă vrei. E ok să refuzi. Ai făcut o alegere. Contează să o faci, altfel vei ajunge să fii unealta celor doi jucători unici. Dumnezeu a dat anumite principii, legi, litere de urmat, pe care le poți lua ca atare și poți îmbrățișa în viața ta. Dar stai, că mai apare și celălalt , care îți dă isipite, te trage de ”fustiță” și te ademenește în mrejele lui. Pînă la urmă ce e asta? E un joc sau ce? Chiar nu poți fi normal într-o  lume normală? Unii sunt călugări, alții criminali. Fiecare și-a făcut notată alegerea sa.  Așdara, e bine să dai un sens așa cum îl vrei tu cuvîntului. Fie că dacă vrei cuvîntul copac să nu mai desemneze chestia aia mare cu craci în parc. Lasă să fie ce vrei tu să reprezinte. Ca și cu restul lumii. Dă-i un sens și nu te feri să trăiești. Pentru EL, e păcat să faci rău, pentru cel încornorat, e păcat să-l asculți pe EL. Așadar, orice ai face, e păcat și aiurea. Ce vei face? Le vei juca ”tănănica” după placul lor? La naiba, nu? Nuștiu ce veți face voi, dar eu nu stau deoparte. O să-mi fac mendrele toată viața mea așa cum am chef, totuși ținînd cont de Decameronul lăsat de EL. Iar dacă va fi să am ghinion sau noroc, sau necazuri sau bucurii, le voi avea, dar în rest voi alege! Voi alege să nu pierd niciodată , așa cum am făcut-o pînă acum!
Voi rămîne...Doctorul Personal Al Sufletului Meu!

Dragul meu blog,

Îți aduc la cunoștință că te-am înșelat cu un jurnal. El deja are o prioritate mai mare în ochii mei.

Sper că vei accepta situația cu mult calm și tact.
Înțelege-mă! El mereu este lîngă mine, pe cînd tu, îmi ceri regulat o grămadă de timp...
Adică..nu e vorba că vreau să inventez o scuză. De fapt, eu sunt vinovată că nu știu a-mi planifica corect timpul în așa mod încît să-ți acord și ție măcar puțin din vremea mea.

My appologize..

                       A ta, Adriana.

Mesaj de ”bun-venit” !

     Cît aș vrea, ca un băiat să vadă (măcar pentru început) , o prietenă în mine. Să nu înceapă discuția pe site-uri de socializare cu  vorbe de genul : ”Salut! cf? ” ? ( apropo, urăsc abrevierile, chiar e atît de greu să mai scrii cîteva litere în plus?) Mai adresează niște întrebări de prisos, apoi numaidecît își atinge țelul cu ”miserioasa întrebare” :  ”Auzi, tu ai prieten?” sau ”Poate îmi dai numărul de telefon să te cunosc mai bine?” Oare chiar a uitat genul masculin cum să utilizeze arma cuceririi? Aloha! Băieți! În ce secol trăiți? Nu am chef (cel puțin eu personal), să mă îndrăgostesc în calculator sau telefonul mobil. La kilometri depărtare nu poți construi o relație de lungă durată. Da, faci cunoștință cu o domnișoară/ băiat, dar nu dă rezultatul cuvenit. Vă conduceți după instinctele primitive : cum vedeți o fată frumoasă, cum doriți să puneți ”mîna” pe ea (marea majoritate). Încercați să pătrundeți în sufletul ei, în cugetul ei, să vedeți ce gîndește și cum gîndește. Căci, pîna la urmă, ce folos că ai lîngă tine o fată aidoma Afroditei, dacă incert, nici măcar nu cunoști culoarea ei preferată..sau alte mărunțișuri pe care noi, fetele, le luăm în seamă.
      Poate că sunt prea dominată și inspirată de filme și cărți..dar, întotdeauna mi-am dorit o dragoste pură, care să înceapă dintr-o privire, sau dintr-un zîmbet nevinovat. Oricît de populare nu ar fi site-urile Facebook și Odnoklassniki, ele nu oferă esențialul. Cînd discuți cu cineva, ai nevoie de realitate- de contact vizual, gesturi, mimici , să pătrunzi în ascunsul manuscris al sufletului acelei persoane.

Și încă....

”Cred că aș aprecia la un bărbat în primul rînd bogăția sufletească, aș vrea să găsesc în el o mare bibilotecă a trăirilor, a meditațiilor, a dramelor și înălțărilor, un fel de muzeu, un muzeu viu. Nu reușesc să mă exprim exact. Poate că am folosit comparații nereușite. Mai bine așa: aș vrea ca sufletul lui să fie un instrument complex, să aibă atîtea însușiri și sunente, încît nici o viață întreagă să nu reușesc să i le descopăr și să i le cunosc. Și cred că nu sunt o excepție. Mi se pare că așa ceva este foarte feminin, general-feminin...Această aviditate, această dorință de a veghea asuprea multor, multor bogății, pe care mintea noastră nu le cuprinde, dar pecare le poți prețui și venera...Pentru că numai venerînd poți iubi...”

Broasca

”În fiecare corp uman există un parazit,
dar pronosticul este optimist :
cu el se poate de luptat!”

  

   În gura mea viețuia o broască. Cu regret, nu-mi amintesc cînd a apărut, dar am senzația că a fost dintotdeauna. Deseori o urmăream, uneori ea sălta și părea că-i destul să scuip pentru a mă izbăvi de ea. Cu timpul am conștientizat că aceasta nu era prea în puterile mele. 

   Încercam să tușesc convulsiv pentru a expulza corpul străin și neplăcut. Dar încercările erau zadarnice. Îmi pierdeam vocea, dar broasca rămînea tot acolo. Mă controla, mă domina. Distrusă și necăjită, îmi părea că singură sunt o broască. În comunicarea mea cu oamenii, broasca era permanent însetată și atunci gura mea devenea uscată de nu puteam lega două cuvinte. Îmi ieșeau din gură ușor doar niște fraze indecente. Broasca jubila, iar eu mă simțem o marionetă.

    A durat destul de mult și eu mi-am pierdut destui prieteni. Condamnam broasca, dar mă loveam de gîndul că m-am contopit deja organic cu ea. M-a ”înghițit ” broasca. Dinamic adăuga în greutate și cu fiecare zi îmi cerea jertfe tot mai mari. Mi-am stricat relațiile chiar și cu cei mai apropiați oameni.

    Uitam despre broască doar în timpul lecturii sau cînd ascultam muzică rock. Se comporta neutru sau poate pur și simplu adormea (are și broasca uneori nevoie de relaxare). Nu mă deranja în momentele de singurătate  și eu am început cu plăcere să petrec timpul citind sau hoinărind pe ulițe. 

    Broasca și-a imaginat că eu am renunțat la comunicare. Uneori și eu credeam la fel. Dar fără comunicare omul nu poate exista prea mult timp. Și eu încercam periodic să-mi restabilesc relațiile cu oamenii sau să vorbesc cu cineva deschis-ea parcă se umfla împiedicîndu-mi respirația, iar saliva devenea amară. Îmi căutam o dragoste, dar din păcate nu aveam parte de ea.

    Cu timpul m-am obișnuit și chiar mai mult : dorințele broaștei deveneau ale mele, manierele ei-manierele mele. Broasca mă domina fundamental : triumful ei era deplin, dependență ireversibilă.
     Devenisem nepăsătoare, singuratică - bătută de vînt. Nu mai aveam nevoie de nimic, nu mai aspiram la nimic. Dar într-o seară , pe ușa camerei mele a intrat un înger- mama , care mi-a zis : ”Viața ta- e în mînile tale! Nimeni și nimic nu te poate impune să faci ceva, nu te poate domina cu forța. Trebuie să te încrezi în propriile forțe și să mergi înainte cu orice scop.”

      Aceste cuvinte, mi s-au lipit ca sărurile pe rinichi. Tot ce era mai important acum, era să scap de acea broască hidoasă și să recapăt tot ceea ce am pierdut. Nu-mi mai rămînea nimic de ales..de altfel mă înghițeau balaurii singurătății...
      A trecut ceva timp..și situația s-a ameliorat...totul a revenit la locul lui ) Cred că broasca din trecut a văzut că nu mai poate lupta împotriva mea și a sărit în alt corp ca să-l paraziteze...
      Nu învinuiesc această broască cu nimic, poate că ea a fost cea care m-a ajutat să mă regăsesc pe mine însumi, ea mi-a testat puterile, curajul și speranța...Doar că pentru asta, eu am avut nevoie de MAMA!

”Education is an indivisible part of the prosperity of the nation. The more educated and cultured people there are in the country the more flourishing and thrifty the country is. Prove your decision.”

         Every single one of us has something that is good at and has something to offer. Through our life we have a responsibility tot discover what that is. That is the opportunity an education can provide.

     Maybe one could be a great writer, maybe an innovator, an inventor or even a mayor, but you might not know that until you join student environment and understand that you need an education to do it. You are going to need a good education for every single one of those careers.
     A successful and developed nation is based on bright minded, skillful and wise people. A person cannot drop out of school and just drop into a good job. One gets to train for it and work for it and learn for it.
     This is not just important for our own life and our own future. What we make of our education will decide nothing less than the future of the country we live. The future and the prosperity of the nation depend on us.
   What we are learning in school today will determine whether we as a nation can meet our greatest challenges in the future. The more educated and cultured people there are in the country the more flourishing and thrifty the country is.
   As for example, we can take Japan, which after the World War II reformed its educational system with reference to the American one. Up till now, Japan has one of the best educated people. The Japanese control individual responsibility by observing the group rules, which include the insights and critical thinking skills, social studies to fight poverty and homelessness, crime and discrimination, and other measures that make the nation more fair and more free.

    That is why we have to set our own goals for our education and do everything we can to meet them.  Our goal can be something as simple as doing all your homework, paying attention in class, or spending some time each day reading a book. Maybe we will decide to take better care of ourselves so we can be more ready to learn and become educated.

”Your time, energy, relationships and finances are your most valuable assets. Handling them wisely enhances your ability to succeed.”

   An old saying says that ”Time is money” and it is not in vain. I believe that time is my most valuable asset , while all the others are a derivative of time, like energy, relationships and finances.

         
           Depending on what we want to develop in our life – finances, relationships, physical well-being or spiritual development, all come from time.   Each day, every hour and every minute of our life to build whatever direction we end up in this life.

     If we have time, we can gain energy, make finances and build up relationships. When I was younger, I had the illusion of endless moments of time. I felt I had a warehouse of days that would never decrease. Today’s perspective is that I may still have a large room full of minutes, though I recognize that there is less than before. 

     

     I don’t know how long I will live, but living each day shortens my time by one day.  I recognize that time is my most precious and valuable asset.

    To sum up, I affirm that we have to treasure our time as it is a priceless asset, because it is- priceless! Without time we would not be able to devote our energy to preparing dinner, have fun with our beloved ones and spend our money.

”Why do you think the English language is taught in many countries of the world ?”

Communication is the exchanging of information by speaking, writing, or using some other medium. The successful conveying or sharing of ideas and feelings may be done by people through a variety of verbal and non-verbal means of communication.

The English language became a widespread language because the UK had the most colonies in the world. The nation compelled their language and traditions in the territories they occupied, as for example: USA, Canada, Australia, India and other islands.

On the other hand, in this computer age, English is the only language that anyone can understand. So to say, it has become as an ideal language for expressing our feelings in the virtual world. This is the language in which most of the information and websites are available.

The presence of English as a universal language assumes importance in the fact that more and more people leave their countries not only for the sake of business and pleasure, but also for studying. Education has increased the role of English.

I think English is an easy way to communicate with people from all round the world. English, in this case is like Latin in Medicine.

”The future role of technology in the world. Write about advantages and disadvantages.”

Modern Technology has become very useful and important in our lives, which have been improved and work became a lot easier. We can now see a bigger and brighter aspect of our future. Just imagine what more improvements we can make after some years onwards.

Our society has already been provided the perfect tools and methods for us to do more in the future. Just try to recall how these were all just considered as science fiction before and now came into birth, and more others will become a true reality.

As doing it now the future role of technology will enable industry to exploit new and emerging machineries, by closing this gap through the provision of a business-focused capability that bridges research and technology commercialization.

Still, technology will not work and improve without us. We are the ones that give life to it and control it. There are lots of improvements we can still do, but it needs to be given serious and careful thinking. We should be the one controlling our modern technology instead of it controlling us.

Thus, the future role of technology in the world depends on our well-being on the Earth. We have to remember that technology also creates new diseases and disorders such as obesity, laziness and  a loss of personality . People will lose their jobs to machines that will do the work for them.

In conclusion, we have to realize that with the advancement in the field of latest technology, we have to face many disadvantages out of the benefit of modern technology, such as stress factor, we have fear of nuclear war, virtual crime and high growth of eye disease, increase of body weight and new transportation technology which has brought pollution and overcrowding in major cities.

"Health is like a song ; your body is the tone, your mind is the lyric, your heart is the beat, your spirit is the melody, and they all must be played in perfect harmony"

     A rock band cannot be famous, if  its members do not feel the team spirit and the harmony produced by all the instruments played in the band. Inside us, people, lives the same band, which waits to be fed both physically and morally. 

        These band members are always keeping themselves closely tied-hands. If one of them weakens the strait, the others become weaker. These figures are known as: Body, Mind, Heart and Spirit, together forming the band Health. Each of them must be on duty 24 out of 24 hours a day: Mind deals with the lyrics, Body is the tone, Heart is the beat and Spirit is the melody of the song.

       As any group needs a leader, so in this case, the leader of the band is none other than the Man. He has everything in his hands. How well he feeds his inner world, what kind of thoughts does he implant in himself – all depends upon him.
       


      The wrong ways are often taken by Man, vices like smoking, drugs, alcohol, and master over his kingdom. Along the time, they set up so well in Man, so that they form their own comfort and many other conveniences. 

      The band’s Health integrity decreases, thus Man is waking up being already won, under the slogan "Check-mate".

       Finally, to end in a more positive note, I would like to assert that no matter how weak we would be, we must keep calm at all costs. Nobody and nothing can make us press the "self-destruction" button. The sweet and harmonious Health song can sound the same for all of us.

❤ Adepții ale Fericirii ❤

   Fericirea? Culoarea ei trebuie să fie verdele primăverii , imposibil de descris. Aceată culoare se repetă în fiecare frunză nouă, puterea regenerativă explodează în fiecare fir de iarbă, în fiecare rămurică, în fiecare tulpină.  Lucrînd în mijlocul naturii simt verdele fuzionînd cu trupul meu. Pline de energie , razele soarelui mă fac să fiu fericită. Fericirea e un cuvînt...sublim! De multe ori mi-am pus întrebarea : ”De ce oare m-am născut?” , iar răspunsul pe care l-am primit a fost atît de simplu încît nici nu-mi venea să cred : ”Te-ai născut pentru a fi fericită!” Ca să fii fericit, trebuie să fii liber. să iubești tot ce te înconjoară, căci dacă există în această lume o singură ființă sau un singur lucru pe care nu-l iubești, nu vei putea fi niciodată pe deplin fericit. Și totuși unde putem găsi fericirea? Marele Horațiu spunea : ”Alergam după fericire pînă departe , fie pe mare , fie pe uscat,  dar fericirea e aici aproape.” Deci fericirea o găsim în noi, în căldura și iubirea prietenilor noștri , în gîndurile noastre. Să fim generoși, plini de dragoste față de tot în jurul nostru, pentru a da înapoi tot ceea ce primim în această viață și astfel vom ajunge să răspîndim și noi , la rîndul nostru , cît mai des , bucurie, fericire și recunoștință.
   Fericiți sunt cei ai căror inimă cunoaște pasiunea prieteniei, căci numai ea știe să facă singurătatea mai puțin ucigătoare și viața mai suportabilă.
   Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată, dar pentru căutarea ei , merită să alergi toată viața!

Poema Chiuvetei

Azi , am decis să vă mai îmbogățesc și vouă ”cunoașterea” cu o poezie postmodernistă , care ne-a propus-o într-o doară profesoara la lecția de română . Ce să zic , la mine a făcut senzație mare , frate! Recunosc, nu toate poeziile contemporane mi se încleie de suflet, dar asta , chiar mi-a plăcut..poate că sunt prea ”afectată” de povești...Chiar dacă se preiau aici niște motive din ”Luceafărul” de Eminescu și ”Povestea Galbenului” de la Alecsandri , tre să zic căăă.... dom'le Mircea a-ți făcut o treabă lăudabilă! Ideea asta plină de ironie cu chiuveta și steaua mă atrage cu o forță de gravitație excepțională. Singură nu-mi pot explica de ce , dar...dacă-ți place, îți place și basta!
   Soo, my buddies! Primiți acest sirop de cuvinte , care se scurge cu amintiri plăcute din copilărie ^^ .  Lecturare gustoasă! ))

                       Mircea Cărtărescu - Poema Chiuvetei

într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mica stea galbena din coltul geamului de la bucatarie
se confesa mușamalei si borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
în alta zi chiuveta îsi marturisi dragostea:
- stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine si moara dâmbovita
da-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice si sunt pline de becuri
te risipesti punându-ți auriul pe acoperișuri
si paratrăsnete.
stea mica, nichelul meu te doreste, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndragit.
vino, și ai sa scânteiezi toata noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasa a gândacilor de bucătarie.

              

dar, vai! steaua galbenă nu a raspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecuratoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
așa că într-un târziu chiuveta începu sa-și pună întrebari cu privire la sensul existenței si obiectivitatea ei
si într-un foarte târziu îi facu o propunere mușamalei.
... cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am vazut-o decât o data...
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis. 

LUPTA cu GÎNDACII

”Se dedică prietenei mele -OVI , care la privirea
acestor mici paraziți , i se face părul Mătură”

Tot ce e util poate fi folosit împotriva lor . Deviza mea în acest caz rămîne ”Scopul determină metoda”.

Tactica unu . Să recurg la această tehnică m-a încurajat revoluția franceză din 1789 . Totuși istoria aduce folos comunității pașnice , căci anume această revoluție a dăruit oamenilor ghilotina (instrument de execuție) .

Tot ce trebuie să faci e să tai capul șefului gîndacilor în văzul tuturor supușilor săi . Tot aceeași istorie ne învață , că procesul tăierii capului lasă o amprentă asupra maselor, stîrnind stimă și frică față de tine. După aceasta mă îndoiesc că dușmanul tău va mai avea curaj să urce în farfuria ta. :)

  Tactica doi . Drept instrument împotriva gîndacilor , s-a reclamat crema nutritivă. Dacă nu o ai (cu alte cuvinte nu te folosești) , atunci cu un preț simbolic o poți cumpăra de la vecini. Se aplică un strat subțire pe carapacea ocupanților . Care-i poanta? Totul constă în faptul că această cremă face carapacea moale și fină. Și ceea ce pînă atunci a fost scutul și mîndria apărării a devenit nefolositoare.Din acest moment moartea îl va paște la fiecare colț. Dacă întîmplător dușmanul tău cade de la etajul 2 la vecinul de la etajul 1 , spre surprinderea lui va vedea că e dezarmat . Și cum se spune : ”Hasta la vista, baby!” Cum ai văzut că linia de bătălie e ruptă , treci la atac. Imaginează-ț cît de slab va fi în lupta marțială! De fapt cu asemenea carapace este la doi pași de autodistrugere și va rămînea în memoria rudelor (care vor supraviețui) ca samurai . (RIP)

  Tactica trei. Trage o fugă pînă la un veterinar . Așa, printre altele , cere o otravă puternică . Ia pe  cineva din dușmanii tăi de moarte ca ostatic. Fă-i o injecție cu soluție care profa de chimie o pronunță cu greu . Numai imaginează-ți ce se va întîmpla cu familia gîndacului care va urmări chinurile și gemetele din ultimele clipe de viață ale iubitei rude. La urma urmei , recunoscînd respirația fierbinte a înfrîngerii vor emigra din locurile care vor rămînea pentru ei ca o tragedie familiară . Tu ești super! Te-ai debarasat de o colonie întreagă!

  Tactica patru. Nu mai puțin efectivi s-au dovedit a fi ciorapii colegilor după ce practică educația fizică, care emană un toxin ce provoacă somnul . :)))) Gîndacii se desconectează imediat. Aceasta îți dă prioritatea să ataci adversarul cînd se află în comă. El nici nu fuge, nici nu opune rezistență. Atunci poți aplica carate,  kung fu , judo , dar ține minte că cea mai efectivă e lovitura cu călcîiul , încheind cu o rotație la 90 de grade.

  Tactica cinci. Împrumută de la colegii experimentați în domeniu un deodorant spray . Cu ajutorul unei  brichete un simplu spray se transformă într-un aruncător de foc formidabil . Așadar : ia butelia cu conținut de gaz parfumant în mîna dreaptă și cu stînga apropii bricheta aprinsă . Printr-o apăsare fină și atentă vei primi un efect nemaipomenit. Focul albastru rezultat din această experiență va pîrli sau va arde gîndacul . Pentru a primi o plăcere nebună de la distrugerea inamicului , cheamă-ți prietenii (în cazul tău - mîțele :D) . Că doar cele mai mari arderi din istorie se întîmplau în văzul mulțimii , ca mai tîrziu nimeni să nu spună că nu e adevărat , sau ” Nu am murit și am văzut și aceasta” .
    

   Desigur poți folosi și alte metode ale inchiziției : fierberea în chemicale , strangularea , explozii de petarde etc. Războiul cu gîndacii este o muncă sfîntă . Așa că : ”Scopul determină metoda”.
Acum a rămas să scapi de pielea de găină . :D :)))))

STRIVIȚI GÎNDACII CÎT SUNT MICI. 

_____________________________________________

  ȚINE MINTE!

FIECARE GÎNDAC ,
CARE A VĂZUT MOARTEA
 PĂRINȚILOR SĂI ,
 SE VA RĂZBUNA
TOATĂ
VIAȚA!

____________________________________

Happy pre' birthday to Me!

Yeeeah bitches (ştiu că nu e sănătos cuvîntul , dar îmi place cum sună în context ^^) , it's my preee'birthday!
Pentru că mîine şi poimîine puţin probabil că voi avea net, vreau să reuşesc să-mi mai suflu o felicitare, aşa, ca din partea mea!... Dacă nu mă voi iubi eu, cine o va face oare?(glumeam)
Deci, să fiu eu sănătoasă şi frumoasă , şi ţîţoasă ..şi restu! :D

Şi acum partea serioasă : Nu prea seamănă a fi ziua mea . Adicăăă..nu simt nimic special?! Va fi ca "doar o zi" , plus un pic mai mare atenţie din partea tuturor. Singurul lucru pentru care  mai sărbătoresc e cadourile , dragostea tuturor .

Well , un lucru pozitiv..defapt , puţin mai multe, e căă..mîine plec la decernarea permiilor la concursul în cauză la care luasem locul de frunte ("Writing Olympics"). Sooo, ziua de mîine nu va decurge atît de rău! Oportunităţile de party all day şi party all night , vin cu buiumul , aşa că , las eu pe 4 zile postura de şoarece de bibliotecă şi yes! Freedom dragilor!

Mai sincer ca niciodată , întotdeauna mi-am dorit respectul celor din jur , şi-l am! (Spre deosebire de Victor Petrini , din romanul  "Cel mai iubit dintre pămînteni" , eu port dragoste pentru oameni! Am ajuns să mă judec singură, iaca na! :D) Pentru asta vă mulţumesc mult dragii mei prieteni!
V-am pupat , şi  hug-ială -colbăială , după cum mai obişnuiesc eu să zic.... ne vedem miercuri la şcoală , cu noi forţe de presiune şi tracţiune... şi toate celelalte!

P.S : Era să uit , mammmmmiiiii , daţi-mi nişte motani din ăştia aşa roşcaţi şi bulbucaţi , că-mi cade maxilarul cînd îi văd! Diabolici mititei (în orice caz , mor de rîs de fiecare dată cînd privesc "The puss in boots & 3 diablos")

Atunci cînd Viața bate Filmul…

'cause Love is in the Air...you can't see it
                                         ...but you can feel it!

Ce așteptări ai de la o relație? Sau mai bine zis , ce așteptări ai de la persoana iubită? Vrei neapărat să găsești băiatul / fata perfectă , parcă rupt/ă din telenovelă , ticsit/ă de calități și întotdeauna cu rezerve de declarații copleșitoare? Whatever!
Doar că o relație nu e ca un mall , unde intri și găsești tot ce vrei. Vrei romantisme? Să ai! Vrei dulcegării? Să ai! Vrei o relație fără certuri? Take it! Nu vrei gelozie? Nici o problemă! Doar că nici o persoană nu poate întruchipa și nu-ți poate adeveri așteptările, nu poți găsi la cineva ceea ce ai văzut prin filme sau ce ai mai citit prin cărți...dar, poate nici nu ai nevoie de toate astea!
O relație e frumoasă atunci cînd mai accepți și niște defecte , înveți să faci compromisuri , să te mulezi după o altă persoană , te bucuri atunci cînd împărtășiți idealuri comune ,valori, interese...

Important, nu e duzina aia plină cu  calități , ci un om care te iubește și-l iubești , te înțelege , te acceptă și nu încearcă să te schimbe!
Recunosc, ca și toate fetele , mă las dusă de val și inspirată de romance-uri , dar toate poveștile de dragoste sunt romantice , pentru că se termină odată cu începerea relației , sau cu moartea eroilor.
Dacă eroii în final trăiesc, noi nu mai știm nimic despre cum evoluează relația lor în continuare. S-ar putea uneori, ca tot romantismul acesta cu flori , declarații , serenade sub balcon , lacrimi ... să-ți stîrnească rîsul și să nu-ți mai pară deloc cool ...Not cool at all!

Altfel decît în romane, filme, povești , iubirea nu trebuie să fie un scenariu scris frumos. Nu romantică, nici tragică, nici fără scăpare - doar reală . Reală și împărtășită!
Iar atunci cînd se va întîmpla , vom realiza că romantismul din filme nu mai contează...

P.S. Și totuși...Ne naștem din iubire , oferim iubire și murim iubind!

Plouă

Îmi plouă-n suflet
Cu lacrimi mășcate.
În juru-mi văd
Numai chipuri mascate...

E totul un chin,
Totu-i durere,
E totul un zîmbet
Și o plăcere.

Un Paște Fericit lume, dragă lume!

...și uite stăteam pe gînduri , să vă mîngîi sistemul auditiv cu niște felicitări călduțe de Paști sau nu? Ce-i aici de gîndit? Vă doresc toooot ce e mai bun! Și în viziunea mea, acuma BUN este friptura de miel care mă așteaptă de dimineață, cozonacul și toate bunătățile din bucătăria specială a mamei! Off, trebuie să mă abțin! Da, recunosc, sunt o păcătoasă , căci nu am reușit să mă împărtășesc, dar îmi voi ispăși pedeapsa acuma seara...voi sta de la 12:00 pînă la 5:00 la biserică, destul de mult, cred eu, însă se merită o mică jertfă. Mi s-a dat mie ”спец задания” , să  sfințesc pasca ...nu am de ales) надааааа!
Deci, scumpii și dragii mei...Învierea este un act divin ce dă o nouă existență firii noastre (pentru ce-i ce înțeleg chestia-n cauză) , Un fapt care ne privește pe noi este să o dobîndim și să o înțelegem. Fie ca toți NOI să devenim mai curați , mai buni și cu inima deschisă! Hristos a Înviat) șiiiiiiiii....Poftă mare pe mîine dimineață!

Dacă aș fi SuperWoman...aș elibera din captivitate toate animalele de la ZOO...

   Pe bune că așa voi face!  Toți se gîndesc că dacă ar avea super puteri , vor salva lumea! Aham, o brînză! Mari eroi! Oamenii se vor salva singuri, numai atunci cînd vor conștientiza că ei fac lumea, și că numai iubind pot cunoaște culmile fericirii și a bună-stării!
  Inima mi s-a zdrobit, împrăștiindu-se în toate colțurile corpului cînd am văzut cum plînge o zebră. Realmente că așa a fost , nu am de ce să mint! Avea o față atît de tristă , parcă părăsită de orice speranță .Și acuma mi se schițează în minte acel chip străin, desfigurat și mortificat. Lacrimile-i erau atît de tulburi , ochii învolburați , iar botișorul arcuit vizibil în jos ...Natura mea primitivă , nu m-a lăsat să-i ghicesc toate tainele acestui animal , dar știu că spiritul este prezent în mod egal în tot ce există , într-un om ca și într-un cărăbuș.

   

    Simțeam cum nervii mi se concentrază într-un singur punct , dorind să explodeze! Adîncindu-mă în lumea necuvîntătoarelor situația devenea mai tensionantă => Ursul, Leul , Rîsul , Lupul..toți ăștia mergeau neliniștiți, ba într-un colț al cuștii , ba în altul , ca un du-te vino neîncetat, de parcă puneau la cale ceva...(Aveam impresia că mă aflu în Narnia : ”Нарнийцы! вперёд!”)
    Vulturele pleșuv - cel care îl cunosc zburînd liber și îndulcindu-se cu o furie nemaipomenită din carnea vie și fragedă a prăzii sale , în acest teritoriu limitat de niște bare de fier , stătea nemișcat ca un bibelou de ceară..

   Suflete blindate , iată ce am văzut eu la ZOO! Dar pentru ce? Pentru ce Omul ”și-a inventat” dreptul de a priva de libertate aceste animale amorfe? Numai ca să ne încînte privirea, ca să ridice economia țării pe baza suferinței lor?
   Cineva spunea că ”Omul singur , nu e cu nimic mai mult decît un vierme” , dar un animal singur, oare ce e? mai ales că e animal și nu poate să se apere după gratii...e NIMIC, asta e!
  Frumoși pe din afară, dar găunoși în interior ,asta pot să zis despre oamenii care au zămislit grădina zoologică! Animalele sunt litere moarte în captivitate , dar va veni odată și ziua lor! Răzbunarea le  va sta ca o perdea groasă deasupra ochilor! 

 

     Dar,, visul e vis...dacă ordonă Obamma să se declanșeze o bombă atomică, s-au dus cu toate planurile malefice, și cu animale , și cu oameni ! :))))))

Facebook - sursă de durere

Mă uitam zilele astea la pozele de pe facebook ale unor copile de 14 ani. Fetele astea îşi folosesc creierul cu 20% mai mult decât restul populaţiei, încat marii filosofi ar fi invidioşi. Nici nu ştiam că o elevă de clasa 10-12 poate vorbi despre viaţă atât de frumos, ele sunt capabile să reducă toată mulţimea de sentimente trăite in zeci de ani la o descriere a unei poze de pe siteurile de socializare. De când cu facebookul ăsta toţi adolescenţii au devenit nesperat de inteligenti, să menţionăm aici totuşi că aceste genii în devenire fac parte din categoria celor care nu promovează bacul, probabil limbajul lor e prea complicat pentru a fi inţeles de profesori. Mulţi dintre voi o să spuneţi ca este lipsit de raţionament din partea mea să generalizez şi probabil aveţi dreptate. Dar nu înţeleg cum de la o poză seminud facută cu telefonul în oglinda de la baie se ajunge la o descriere de genul “m-am mutat pe strada inimilor frânte, în blocul suferinţei, la etajul dezamăgirii, în apartamentul lacrimilor, într-o cameră pustie ce ascunde mii de gânduri pierdute….te aştept să mă salvezi”. O altă poză în care o persoană urcă scările nemăturate ale unui bloc  este descrisă astfel “eu urcând scările vieţii”, dacă scările blocului reprezintă scările vieţii atunci apartamentul simbolizează ce? raiul?.  Însă un lucru poate să mă bucure, tranziţia de la odnoklassniki  la facebook. Aceasta a schimbat într-o oareacare măsura mentalitatea copiilor. Dacă acum descrierile pozelor sunt de natura filosofică pe odnoklassniki  erau de natură manelistă. Vă amintiţi acele comentarii cu versuri din melodiile lui Guţă?, “pentru tine sunt un viciu…pot deveny un kapriciu” şi dacă vrei să-i dai pe toţi pe spate foloseşte cât mai mulţi Y şi K .

Tot din capitolul “inteligenţă pe facebook” face parte şi utilizarea limbii engleze în exces. Nu mai e în vogă să zici “îmi place” e musai să zici “like”, sau cum să spui “mi-e dor de tine”,ai fi de modă veche, trebuie sa zici “miss u”, cu prescurtările de rigoare. Limba engleză face ravagii printre tinerii dornici să iasă în evidenţă, s-a infiltrate atăt de bine în limba română încât am putea să asistam în curând la naşterea unei noi limbi, un fel  de romengleză.

    Adolescenţii de azi trec printr-o mare criză de originalitate, iar pe internet este cel mai uşor sesizabil acest lucru. Blogerii işi copiază reciproc stilul, copiii de 14 ani combina româna cu engleza doar pentru că aşa fac colegii lor, iar cei de 18 ani se întrec în statusuri depresive. Am stat într-o zi si am citit “cugetările sărmanilor tineri” şi spre final aveam o dorinţă necontrolată de izolare. M-am săturat de aberaţiile elevilor depresivi, cu părul în ochi şi unghii negri. Am încercat să-mi dau sema care e sursa depresiei, de ce sunt copiii ăştia atât de  îndureraţi. Am ajuns la concluzia că ei sunt, de fapt, mult prea răsfăţaţi. Nu durerea interioară generată de trăiri trumatizante ci dorinţa părinţilor de a-i face fericiţi duce într-un final la depresia “adolescentină”. La vârsta când trebuie să se bucure de viaţă, şi au toate motivele sa o facă, ei sunt îndureraţi când părinţii nu le cumpără bluza “aia cool” sau se sinucid pentru că nu sunt lăsaţi să joace toata ziua counter strike. În acest timp alţii de vârsta lor suferă de boli îngrozitoare şi se agaţă de orice doar ca să rămâna în viaţă. Îmi spunea cineva că de fapt aceşti copii, generaţia facebookului, suferă cu adevărat şi că” durerea lor nu e una superficială ci dinpotriva ei ar avea nevoie cel mai mult de ajutor”. Sunt alţii care merită mult mai mult ajutorul nostru. Ei au parinţi, au rude, au prieteni. Există alţi copii care nici măcar nu au parinţi, casă şi se luptă singuri cu viaţa în centre de plasament. Sunt de acord trebuie ajutaţi şi aştia

într-un fel, dar asta necesită un minim efort psihologic. În alte cazuri, îi ajută timpul şi faptul că se maturizează. Cazurile particulare sunt rare si sunt motivate. Dar când vezi că majoritatea se plâng din nimicuri... "vai, îmi tai venele că mi-a zis mama că nu-mi mai ia laptop" şi scriu asta pe bloguri şi se creează un doliu comun. Fascinant, intr-adevar durerea lor e cât se poate de adevărată!

   Din toate acestea pot sa ajung la o singură concluzie :  siteurile de socializare reprezintă un pericol pentru copiii “slabi cu duhul”. Facebookul în mod special reprezintă o sursă de durere, unii adolescenţi afirmă ca sunt trişti atunci când văd pozele prietenilor ce se distrează spre deosebire de ei care stau acasă şi se plictisesc. În toată această situaţie vina le aparţine părinţilor. Din cauză ca sunt prea ocupaţi cu serviciul, iar în timpul liber preferă să-şi lase copiii pe internet pentru a avea puţină linişte apare o prăpastie între ei şi copii. Astfel apare generaţia “emo”, neintegraţi social, constipaţi şi cu o lipsă cronică de interes faţă de tot ce se întâmplă în jur. Întrebaţi care este cauza tristeţii lor nu ştiu ce să răspundă, iar dacă răspund motivele sunt lipsite de sens cum ar fi “...moartea pasărilor”. Aceşti indivizi formează grupuri pe facebook unde scriu în fiecare zi statusuri deprimante, practitc se întrec în exprimarea suferinţei lăuntrice. Copii de 13-14 ani li se alătură doar pentru că li se pare la modă, citesc zilnic aceste nonsensuri şi ajung să plângă în fiecare zi fără motiv.  Acest viciu “facebook” , de care sufăr şi eu, poate avea efecte catastrofale asupra adolescenţilor nesiguri pe ei, aflaţi în plin proces de formare social.
                                                                                               

Poezie de ordin biologic

(O mică invenție pentru lecția de biologie)


Într-o bună zi,
Domnul Nas se lenevi,
Ca să iasă la servici
Să-ngrijească mari și mici.

”Doamne, ce m-am săturat,”
Zise el cam îngîmfat.
”Toată ziua să inspir
Ș-apoi iarăși să expir.
Atîta monotonie,
Unde poate să mai fie?

Gata! Pîn aici e frate!
Nu mai pot , pe săturate!
Chiar acuma-mi izolez
Toate căile de-acces!”

”He-he-heee! Vecine! Zise Creieru-ndignat,
Chiar așa oare tu vezi,
Că poți să faci numai ce crezi?
Stop-stop-stop, respiră ușor,
Că în caz că nu, eu mor!

În această-mpărăție , toți avem o datorie,
Și de nu o respectăm
Rămas bun să ne luăm,
De la toți ai noștri frați,
Și surori, cît și cumnați!

Nuu?! Ce zici, te-ai mai gîndit?
Cum să faci mai potrivit?”

”Păăi, ca-ntotdeauna, frate,
Ai cea mai mare dreptate.
Ce prostie, ce prostie,
S-omori o ființă vie!
Cu această misiune ,
Nu mă voi pierde-n lume!
Voi sluji neapărat,
Cu credință și cu tact,
Faringelui, Laringelui,
Bronheolei și-Alveolei.

Împreună noi vom face,
O echipă mai tenace!
Căci, unde-i unu, nu-i putere,
Unde-s doi, puterea crește,
Și bacteria nu sporește!”

La ora de ”reflecții”

      Și uite stau la lecția de matematică...God! Parcă ai zice că-s într-o celulă iluminată de 4 ferestre (drept că aici ai și șanse bune de evadat) . În fața mea stă un jandarm cu coc și tot lămurește ceva neperceput de neuronii substanței mele cenușii! Trag niște priviri prin clasă ...mai că mi le-aș întoarce înapoi la ținta inițială. Dar zic, o mică cercetare niciodată nu strică ! Așa un tablou! Zici că l-ai vedea pe Ali Baba și cei 23 de hoți! :)) Unul, cică reflectează cu ochii închiși, Altul consultă caietul Alteia (Te uiți și cîștigi!) . Celălalt studiază legea gravitației aruncînd hîrtiuțe mototolite prin tot cuprinsul clasei. Cealaltă nu vrea să-i sufle Altuia , primind în schimb cuvîntul ”Mizerabilo”...etc,etc., nu mă opresc în acest punct că-i mult de vorbit!
       D-na ”Judecătoreasă” mă trezește din momentele mele grele de observație purtate pe aripi de vînt și deodată caseta se rebobinează invers. Îmi zice cu un glas de sticlete deghizat în Terminator : ”La tablă! ” (tocmai asta doream să aud, SENTINȚA!)...În gîndul meu..”Iiiii, d-na profesoară..nu v-ați săturat de atîtea cadavre vii în fața clasei?!”
 Trecem și peste asta, puțină mușturluială și ies cîteva heroglife scrise pe tablă...”Treci la loc!” , (Parcă am văzut moartea în direct!)
       Apoi ce mai rămîne...stai și aștepți cu apă la gură rezultatul din dosarul X, desigur..ce notă ți-a mai afișa de data asta d-na Filosoafă! Nu cumva să fie în toane proaste , că-apoi atîta-mi mai trebuie! Cu chiu cu vai mîzgîlește un 9 ,...și inimioara din călcîi ajunge treptat înapoi în cutiuța toracică.
        Sigur, cum pot eu să nu-mi aduc aminte de cel mai examinat obiect din timpul lecției...CEASUL! Observ că, Miroaaaaaaaseeee, miroaaaaseeeee a RECREAAAAȚIEEEE! O ghiontesc pe Zombie-leasa de lîngă mine , și-i zic noutatea: ”Sunăăă!”
           Zrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrnnnnnnnnnnnnnnnnnnnn!
 
         ”Huuu, totuși există Dumnezeu și oameni fericiți pe pămînt!”

Sărutul

  Voi vă amintiți ceva din primul sărut?
   Amintiri cu sclipici .. ce au fost furate de o coțofană nebună și dementă după obiectele cu luciu..La ce te gîndeai în acel moment? Sigur că la nimic , nu mai aveai și capacitatea de a gîndi atunci. Simțeai o atracție super-magnetică față de persoana de alături . Erai conștient (ă) că după aia îți vei rupe coardele inimii , dar care-i problema ta? Ființa ți-e însetată de dorul reînnoirii, iar sufletul - de setea purificării. Un sărut , nimic mai mult , dar emanator de atîta sinceritate! Inima, demult amorțită și uscată ți se umple de muzica vieții , de sînge în clocot. Vrei mai mult , ceri mai mult...și ți se dă!  Ochii închiși , două perechi de buze pecetluite ...dau naștere a mii de fluturi care își fac traiectorie spre stomac și încep deodată a-și zdrobi coconii.
Viața acuma e împodobită cu un cer purpuriu și un rai înfloritor , străbătut de un curcubeu multicolor, plin de pozitivism...
  Atît a fost nevoie...doar atît!

"între paranteze ”

   Dorm . Evadez în vis. Singură. Nici un deranj. Numai vîntul șturlubatic mă însoțește. Ce-o mai fi dorind și el? Nu mi-i a joacă! Îi zic direct, să mă lase în pace. Alerg cu pași mari și ficși către un spațiu deschis. Mă pomenesc înconjurată de niște stînci bătrîne și părăsite de orice suflare. Ridic ochii. Văd marea în toată vîltoarea ei. Îi aud șoaptele dulci . Mă cheamă! Prind curaj. Toate cuvintele ca niște fiare  se adună în cavitatea mea bucală, așteptănd nerăbdătoare să iasă afară ca un fulger .
 Strig : - Chiar de nimic nu vă pasă? Lăsați-mă! Chiar nu vedeți că apăsați involuntar butonul de AUTO-DISTRUGERE ? Eliberați-mă din această strîmtoare , din aceste paranteze chinuitoare!” Ecoul mă plagiază cointeresat...
Urmează o clipă de tăcere...apoi încă una...și Zvvvvrrrrrrrrrr! M-a cuprins infinitul!

În sfîrșit. Am aripi!

"My perfect place"

Today , at the contest "Writing Olympics" ,  we had to write a free composition on one of the topics :
 - Write about your perfect place.
  - What would you sacrifice your life for?
...I chose the first one! 

   Let's fly on happiness's wings ,  smile in a while , have fun with our friends, and  give love to the people around us! Let's yell with all our heart , let us not care about our problems, about what peoples say and think. Let's run fast , feel how  the playful wind caressses about us and  the fluffy grass touches our feet!
    It is such a great feeling when you are loved by others , when you are a good person in their opinion.
    I would tend to think that my perfect place is in ...the good peoples' Heart .
    Now , I'm walking on Heart's ways...I notice that there is so warm and nice , It's a favorite environment for me and for my soul. In this huge and wonderful kingdom - Heart , the impossible becomes possible. The beautiful colors attract me like a magnet . The birds and butterflies sing Bach, Beethoven  and Mozart . I think they form a great orchestra together , It's a really a grandiose live concert! Wow! This is like a drug for me! I would like to listen them hours by hours, day by day....and it wouldn't be enough. The trees whisper me sweet words at my ear and I feel that I fall in  Heaven's arms. Ooo, God! This picture is so splendid!
   Suddenly , a big lion noticed me and began to run towards me with an amazing speed . He is like a fire! I am so scared ! Moooom! I began also to run , involuntarily , feeling a tremendous fear! But he catched me and pushed  "my organism" strongly to the ground . I closed my eyes , but I still could  see his deep look and big face ..
Despite this , the lion began to talk to me with a calm voice : "Hey, girl! Eve's daughter! When I saw you here  , in our world , I very much surprised , because few people can enter in Heart's world. Oh, yes! They can enter , but it is harder to stay here forever! " He told me these magnificent words and disappeared.
   In that moment I realized , that is hard to enter in a peoples' heart , but the hardest thing is to keep you always there!
   I am convinced that this is my Perfect Place , My Only One!
 
  Finally , I would ask you : "can you let me  enter  your heart?"

”Teoria dorințelor”

*Dacă eram un anotimp...eram toamna...
*Dacă eram o lună...eram septembrie..
*Dacă eram o zi a săptămînii...eram duminică..
*Dacă eram o parte a zilei...eram amurgul...
*Dacă eram o virtute ..eram ambiția..
*Dacă eram o planetă...eram Mercur..
*Dacă eram un lichid...eram rouă..
*Dacă eram un instrument...eram pianul..
*Dacă eram o stare a vremii...eram ploaia cadă..
*Dacă eram un instrument...eram pianul..
*Dacă eram un sentiment..eram dragostea..
*Dacă eram un gest..eram îmbrățișarea..
*Dacă eram un sunet..eram rîsul..
*Dacă eram un cîntec ..eram ”Home”(Eduard Sharpe)
*Dacă eram un simbol...eram Yin Yan..
*Dacă eram un oraș...eram ...New York...
*Dacă eram un gust..eram dulce..
*Dacă eram o culoare...eram albastru..
*Dacă eram o parte a corpului..eram ochii...
*Dacă eram un drog..eram ciocolata..
*Dacă eram un accesoriu..eram un colier..
*Dacă eram un produs de machiaj..eram rujul..
*Dacă eram un personaj de desene animate..eram Jerry..
*Dacă eram o formă..eram un triunghi..
*Dacă eram un număr..eram infinitul..
*Dacă eram o mașină..eram una neagră..
*Dacă eram o haină..eram o rochie..

  Dar așa ...sunt doar EU, în carne și oase...nici amurg, și nici rouă, nici pian și nici ploaie...sunt OM,  și desinul meu este să trăiesc, să iubesc și să te fac să zîmbești! ;)

Temă pentru acasă

Ce este inima?
...un cuvînt format din 5 litere , 3 vocale și 3 silabe , care domină asupra tuturor sloavelor. Reiese că inima este o Regină! O regină care uneori te poartă pe aripile frumosului , îți dă mici impulsuri atunci cînd ai nevoie de sfaturi și nu știi cum să procedezi și te pedepsește atunci cînd dăunezi grav atît celor din jur , cît și ție însuți.
  Inima este împuternicită cu cel mai scump safir al omului- Viața. Ea ne comunică adeseori prin cel mai bun prieten al ei -Gîndul . În unele cazuri, poate fi pesimistă, în unele , mai dîrză și cu puterea bătăilor mai intensă.
  Momentan, îmi venise în minte un vers dintr-un cîntec : ”Îmi șoptește inima, inima, inima....” ce oare-mi șoptește ea acuma? Stai un pic...nu aud....ah da! Cred că vrea o notă de 10 astăzi la biologie!
  Dar tu? Ție ce-ți șoptește inima?
P.S : Zecele a fost înhățat!

Puricele- micul Killer

Nuștiu ce naiba m-a apucat să scriu despre parazitul ăsta mic, dar luînd în considerație că acuma sunt cîrmuită de Măria Sa Gripa care se află în relații de rudenie cu Cneazul Puric (cam a 7-a roată la căruță, dar oricum..) , m-am gîndit că-mi va fi interesant atît mie, cît și vouă cititorilor să facem cunoștință cu ăst bădăran de 1,5 milimetri. Haideți să facem împreună cunoștință cu d'ul Pulex Iritanus (știu că vă vine să rîdeți, am avut aceeași senzație), dar așa l-au botezat oamenii de știință, numele provenindu-i din latină.Rîdem noi rîdem, dar să reținem că este printre cei mai periculoși paraziți externi, și precis că nu am dori sa-l cunoaștem atunci cînd îi este foame!
Senzația neplăcută de iritații și mîncărimi, ar trebui să fie ultima noastră grijă.
Alături de păduchi, ploșnițe și căpușe, puricele face parte dintre adevărații ”vampiri” ai naturii , lăsîndu-l în urma pînă și pe Edward Cullen. ))
Off, ce să mai zic de motanul meu Dănilă și toată ceata lui de mîndre, de la amante pînă la soție...se duce pe la întîlniri, dar dincoace....(așa printre altele :))
Eroul îmbrăcat în armură este deținător de recorduri ai Lumii Vii! Mica arătare este deținătorul titlului de vice-campion modial la sărituri!
Strămoșii lui ne-au transmis de-a lungul istoriei zeci de maladii mortale (ca o scurtă paranteză). Dacă treceți de sila și de teama care o provoacă, îl vom descoperi în întreaga lui ”splendoare”!
Asta e viața. Care pe care. Așa ca între paraziți. Da, de ce nu? Oamenii nu sunt paraziți? Cum să nu?
Ăștia-s paraziți giganți! Clar că există mai multe specii, care de dimensiuni mai mici, care mai mari...dar doesn't matter, tot o cașă! În ultimul timp am întîlnit unul de o raritate impresionantă ,
din specia” Vorbelus multus și ne'la locul lor”. NU vă doresc nici unuia dintre voi să întîlniți așa bandit! Prostia puricească!
Ce să mai ! Vorba multă....sărăcia parazitului!

Nonexistență

15.12.2011
(Pagină de jurnal)

Seară tîrziu. Întunericul dominator se refractă peste geamurile camerei mele. Ceasul este ca de obicei la serviciu 24 din 24 , îl aud șoptind „Tic-tac, tic-tac..” Încă cîteva secunde scurse din clepsidra vieții mele. Mă sufoc! Căldura îmi domină corpul transpirat și îmi provoacă o zvîrcoleală incomodă. Vreau să respir mai multă liniște! Îmi pisez mintea cu propriile-mi întrebări , ce par a fi mai mult himere și abstracții..
M-am așezat turcește pe pat…simt albul rece și mort al plapumei . M-am pomenit complet izolată din ambele părți de lumea înconjurătoare. Grele amintiri …
Astăzi, sufletul meu a suferit o înfrîngere, a fost acoperit de o perdea groasă de nori. Durere – cît de sumbru sună! Un efect de plumb ce-ți întretaie respirația. Și iarăși EU – o victimă a suferinței. Gîndurile mi se axează doar pe o idee – “Nu pot să te pierd , ești prea bun! Iar oamenii buni nu trebuie să simtă nefericirea, ești prea bun!Fii cu mine ca să-mi vezi toate gradurile zîmbetului și ale plînsetului! Ești parte din mine! Sunt sînge din sîngele tău! Nu mă părăsi!”
Lumina iluzorie nu mai avea aspectul de înainte. Am închis ochii…simțeam durere…simțeam un animal frînt în mine, sleit de putere și bun la nimic. Lacrimile tulbure îmi înăbușeau ochii, provocîndu-mi o roșeață vizibilă. Nu puteam să mă abțin , era prea de tot! O cădere instantanee! Îmi spuseși în minte : “O plimbare cred că nu mi-ar strica de loc..”
Am intrat în camera de vis-à-vis , m-am așezat pe patul pe care stătea culcat și l-am cuprins strîns, la care el mi-a spus : “Totul va fi bine. Vei vedea! Eu sunt optimist!” Nu mai rezistam, din ochi deja îmi curgeau cascade.. l-am sarutat, mi-am luat geanta cu cărțile de note, și am evadat brusc din casă, din fugă dovedind sa-mi iau și un măr ca să-mi potolesc stomacul care mă chinuia de ceva vreme. Un mers tărăgănat și nesigur , înghițituri mici și cu noduri...nu-mi puteam dezbate gîndurile de la ceea ce se întîmplase!
Urmează școala...o întrebare urgentă! Pe toți îi dor în cot de problemele tale! Numai niște întrebări stupide care la momentul dat, nu erau de loc binevenite : “Ce-i cu tine? Hai zi-mi ce ai! Ce s-a întîmplat?” Lăsați=mă să trăiesc! Nu vedeți că și așa sunt divizată în particule?
Cel mai bun refugiu, sigur ca a fost în clădirea unde mă simt mereu mai calmă –acolo unde spațiul este inundat de niște jocuri sonore.Păreri de rău, cîteva cuvinte calde , lacrimi, rugăciuni fierbinți și muzică…pian, chitară… 1,2,3,4,5,6,7,8,9,10….și iarăși…1,2,3…..Enter peace, enter peace!
În sfîrșit, am gasit puterea launtrică de a schița o miniatură a unui zîmbet pe fața mea…că totuși,  TOTUL VA FI BINE!
Aceste cuvinte sună în sufletul meu ca un refren dureros și copleșitor....


Daddy, I love you! And be strong….!
I know that you'll never leave me alone!