Poezie fără titlu

Noaptea cîntă melodia tăcerii,
mustrînd dojenitor
stelele care au întîrziat
să apară.

Luna ca o cupă de aur,
își varsă licoarea
ce aduce a miere de-albini,
peste rîu.

După un bal mascat maiestuos,
florile și-au adunat frumusețea
sub petale,
cerșind o oră de somn.

E întuneric beznă
și liniștea coboară
asupra sufletului meu
umplut de lacrimile ploii.