Fericirea? Culoarea ei trebuie să fie verdele primăverii , imposibil de descris. Aceată culoare se repetă în fiecare frunză nouă, puterea regenerativă explodează în fiecare fir de iarbă, în fiecare rămurică, în fiecare tulpină. Lucrînd în mijlocul naturii simt verdele fuzionînd cu trupul meu. Pline de energie , razele soarelui mă fac să fiu fericită. Fericirea e un cuvînt...sublim! De multe ori mi-am pus întrebarea : ”De ce oare m-am născut?” , iar răspunsul pe care l-am primit a fost atît de simplu încît nici nu-mi venea să cred : ”Te-ai născut pentru a fi fericită!” Ca să fii fericit, trebuie să fii liber. să iubești tot ce te înconjoară, căci dacă există în această lume o singură ființă sau un singur lucru pe care nu-l iubești, nu vei putea fi niciodată pe deplin fericit. Și totuși unde putem găsi fericirea? Marele Horațiu spunea : ”Alergam după fericire pînă departe , fie pe mare , fie pe uscat, dar fericirea e aici aproape.” Deci fericirea o găsim în noi, în căldura și iubirea prietenilor noștri , în gîndurile noastre. Să fim generoși, plini de dragoste față de tot în jurul nostru, pentru a da înapoi tot ceea ce primim în această viață și astfel vom ajunge să răspîndim și noi , la rîndul nostru , cît mai des , bucurie, fericire și recunoștință.
Fericiți sunt cei ai căror inimă cunoaște pasiunea prieteniei, căci numai ea știe să facă singurătatea mai puțin ucigătoare și viața mai suportabilă.
Fericirea e ceva ce nu se atinge niciodată, dar pentru căutarea ei , merită să alergi toată viața!
No comments:
Post a Comment