File din jurnalul meu adolescentin

Today – 17 August , Wensday , 15:01 o’clock, 2011 .
Sunt atit de plictisita si obosita astazi  . M’am trezit la ora 12:00 si nici nu are cum sa fie altfel…Internetul mi’a mai tinut de urît , ocupîndu’mi timpul prețios , si atît! Daca e sa povestesc din arhiva întimplărilor mele din ultimul timp, atunci nu ai decît să asculți :

De pe 1 August am participat la un proiect de vacanță cu americanii noștri de la Peace Corps – Tim , Breyana Knoll , Emmily , John….aaaaaaaaaand  , aand am uitat numele fetei celeilalte! (Sheat!) Nu’mi amintesc! In fine…dalishe…  Am fost acolo citiva copii rataciti  care nu aveau ce face acasa sau care doreau sa scape de lucru :D . Desenasem cam greu(un peisaj pitoresc al Moldovei), întrucit peretele nu era nivelat . Blaaa…blaaa) cred ca déjà ma plictisesc si eu de basmele astea….
  Daca e sa rebobinez caseta timpului ceva mai mai inainte, pun pauza pe 12 August! Iiiaaaaaaaaaaiiii! Aici imi zburdă emoțiile deja! )) vacanta la Nistru cu Danny si Alina. Ehee, ce bucurie cind am ajuns acolo..In sfirsit departe  de toti si de toate...soar Noi si Singurica noastra . Tentatie....tentatie spre ceva FUN! Ce sa zic? A fost mistocut!  Pot sa mentionez ca am facut o droie de poze …haha- si desigur ca odnoklassniki.ru a fost incarcat dupa aia! Rasăritul, care il așteptam cu mîna la gură , venea atit de greu (ca doar timpul trece greu , cind astepți cu nerabdare)…si in sfirsit! Un aur , dar nu aur…Soarele era ca o bejuterie  pe cer…va spun) merita de vazut…si mai ales cum se reflecta in apele limpezi si reci [Brrrr] ale Nistrului (si desigur ca nu am rezistat dorintei arzatoare de a ne sclada !Balaceala toata ziua, cu toate ca apa era rece de mama, si cu o putere de nustiu citi cai putere))). La fel , am avut posibilitatea sa ne intilnim cu niste graniceri. Deodata am crezut ca’s niste banditi si am dorit sa o luam la fuga (tin sa spun ca ne aflam pe un deal foarte inalt , numit “Piatra Odochioiului”) , dar de fapt saracii graniceri mai rar vedeau persoane pe acolo asa ca le’am mai tinut de urit .  Si inca o poanta buna, ca muream de ris … au facut ei o casuta , dar nici nu’i poti spune casuta..pentru a se apara de soare…deodata am intrebat : “Aici se fac  ritualuri, sau cum?” )) apoi credeam ca era vreo cusca a unui ciine.. cind am aflat ca acolo ei se ascund de arsita zilei , asta a fost exclusive.

Si cum sa fii prin  preajma Sorocii , si sa nu admiri vechea noastra istorie -Cetatea Sorocii….tot atit de batrina , rezistenta si plina de pace…dar daca sa fiu sincera, plictisitoare :D
A urmat “Luminarea Recunostintei” , ne’au cazut picioarele pina am ajuns sus..si principalul ca tot nu am putut sa numaram bine cite scari au fost pina acolo…Eee)

In schimb, acasa am ajuns cu o punga cu 2 bani : ‘Placerea’ obtinuta in urma calatoriei si o ‘Sacosa’ plina cu pietre (am facut colectie, fiindca acolo, in Nistru , se gasesc foarte multe si foarte neobisnuite) .

Pozele deja le vedeti atasate pe pagina "Home"...;)

1 Septembrie 2011

O My God! Pentru a doua oara in viata mea am avut maricele emotii trecind pragul liceului!  Stiti ce simte soarelecele Jerry cind este prins de Tom?  I se zbate inima cu viteza gindului..mie nu chiar intr’atit…dar totusi) se simtea…:D
Deja clasa a XI-a …Ca repede mai conduce timpul Cronos (pentru cine nu stie , el este Zeul Timpului).

Dar eu nu vreeeeeau, nu vreaau si iar nu vreaau!
Pentru urmasii mei care o sa citeasca acest jurnal : Sa nu va grabiti niciodata sa cresteti mari si sa plecati mai repede de linga parinti…Off, veti avea timp si pentru asta! Traiti clipa (Carpe Diem!) si simtiti aroma vietii cit mai este accentuate. Si sa nu uitati si de studii , care o sa va ajute pe viitor foarte mult, chiar daca nu va dati seam ape moment… Puneti’va un scop din copilarie , pe care sa’l urmati pina la maturitate!>>Oi,  dar ce vorbesc eu? :D Déjà ma socot bunicuta…si DA, mai mult scriu jurnalul asta ca sa’l las ca mostenire la copii si nepoti (déjà voi vedea cine il va merita)…impreuna  cu alte obiecte…cred ca le va fi de folos din multe puncte de vedere.

Mdaa, 1 septembrie a fost ceva deosebit , de colegi nu’mi era dor cine stie ce…ardeam doar de curiozitate daca baietii din clasa au mai bagat ceva schimbari in caracterele lor…insa “BOOM” din pacate am ramas dezamagita….

“Un prieten adevarat iti stie slabiciunile , dar iti arata calitatile , iti simte temerile , dar iti intareste credinta , iti cunoaste ingrijorarile , dar iti elibereaza spiritual , iti cunoaste defectele, dar iti subliniaza posibilitatile”                                 (William Word)

Si daca vine vorba de prieteni…se spune ca  un prieten este un alt TU insuti…
Violeta (OVI)...prietena mea  de liceu, adevarata mea prietena , care vede in mine si bine si rau , dar niciodata nu ma lauda . Ma simt bine in compania ei si faptul ca ea nu este ca ceilalti , ma bucura...
Daca se mai nimereste ca la scoala suntem toata gasca...Vasea, Mih‘...Vio si eu...Eheeeee) atunci tot merge struna! Ciki’piki! Deviza noastra: Zimbim si glumim , chiar si in exces..pina ne dor muschii abdominali si cei faciali…))
Uneori se mai intimpla ca gasim noi divergente , asa ca sa ne para prietenia mai interessanta…ca sa stai ca sfintul tot nu e cam prielnic….dar trecem Peste!
Nu stiu , multi mentioneaza ca prietenii sunt Nuli , insa eu cred ca fara ei viata ar fi inutila , pina si cei mai puternici oameni au nevoie de prieteni . Cui sa’i ceri un sfat, un ajutor, daca nu unui prieten? Eu , personal, pun un mare accent … si chiar daca o sa ma insel in aceasta privinata, am sa caut din nou….

In the end…Ovi ,  ȘNÎMF  (You know this code ;))

P.S : I love you ...