”Mama e prototipul unei umanități ideale, considerată mai ales din perspectiva etico-psihologică. Ea ține în cumpănă dreaptă însăși viața”. (Eliza Botezatu)
Dintre toate operele lumii , mama rămîne a fi opera cea mai desăvîrșită a lumii. Cuvîntul ei, este ca o liră de aur, chipul, aidoma unei icoane sfinte, reflectă toate bucuriile și durerile vieții.
Nu există nicăieri un scriitor care să nu fi făcut măcar o însemnare fugară despre mama. O amprentă importantă în literatura română asupra acestei teme, au lăsat Ion Creangă în ”Amintiri din copilărie” , unde mama (Smaranda) este creatoarea și susținătoarea în toate, dar și Mihail Sadoveanu în romanul realist ”Baltagul”, în care Vitoria Lipan este simbolul femeii și mamei puternice, care reușește să facă față tuturor obstacolelor care-i stau în cale, prin propriile forțe.
Timpul este prețios, atunci cînd mama își vede odraslele împlinite. Pe chipul ei, timpul își lasă aspru urmele, întipărind toate tristețile și chinurile vieții.
Am fost determinată să aleg aceste opere, deoarece scriitorii îmi oferă un portret detailat și vast al mamei. Vitoria este o mamă devotată și grijulie, atentă la evoluția copiilor ei, pe care îi învață să respecte datina și să fie pricepuți în ale gospodăriei. Smaranda, este o femeie simplă, țărancă, care crește o droaie de copii, dar este harnică, dornică de învățătură, năzuind să asigure copiilor o viață mai bună. De aceea, copilul vede în ființa care i-a dat viață o adevărată ”zeiță”, avînd atitudinea de venerație pentru mama sa, considerînd-o ”plină de minunății”. Spre deosebire de protagonista din ”Amintiri din copilărie”, Vitoria se dovedește a fi o mamă iubitoare dar și severă în același timp. Pe Gheroghiță (fiul ei) , îl primește cu bucurie, semn de dragoste maternă, iar gesturile-i dovedesc afecțiunea (”îl primi cu bucurie și-l sărută pe amîndoi obrajii”). Prin educația care le-o oferă copiilor, ne dăm seama că aceste două personaje sunt exemple de urmat. Ambele sunt credincioase și purtătoare de datini, aceste calități insuflîndu-le și copiilor. În pofida faptului că sunt neștiutoare de carte, ele doresc ca să obțină rezultate educative bune de la copii. Smaranda este plină de duioșie, de sensibilitate, ceea ce îl face pe Nică (feciorul) să poarte un deosebit respect față de ea. Cînd acesta o lasă înglobată de treburi și fuge la scăldat, ea îl pedepsește luîndu-i hainele , iar cînd se întoarce rușinat și flămînd, îl dojenește blînd ca să-și schimbe purtarea.
Vitoria o pune pe Minodora să pregătească mîncare, să deretice, căci ca viitoare gospodină , va trebui să transmită rînduiala de la mamă la fiică.
Aceste personaje, ne oferă posibilitatea să le cunoaștem experiența de viață, făcîndu-ne să înțelegem atît virtuțile , cît și defectele vieții familiale ale lor. Protagonistele romanului, aparțin realismului, deoarece sunt în raport cu societatea, avînd ca țintă cunoașterea și înțelegerea luimii. Ele sunt niște ființe complexe, amestec de calități și neajunsuri.
Eu cred că Eliza Botezatu a avut dreptate afirmînd că mama este prototipul umanității ideale , fiindcă oricîte argumente nu am aduce, ea rămîne a fi generatorul vieții pe pămînt, iar în viața copilului - perfecțiunea întruchipată. Prin operele ”Amintiri din copilărie” și ”Baltagul”, Ion Creangă și Mihail Sadoveanu au dorit să ne expună o frescă a dragostei materne în familie, care este manifestată în mai multe moduri, dar totuși rămîne a fi lucrul cel mai de preț în formarea copilului ca personalitate.
