Files of my life

Tuesday, February 25, 2014

The way you treat yourself, sets the standarts for others

   An old saying states that  'love me, love my dog" , which  is really relevant when speaking about your own way of being. If you love yourself, treat yourself right, have self-esteem and appreciate the things you do, then you can consider you will get along well with those around.
Instead of treating yourself poorly and not taking the care that you need in your life, including things like continual education and development of your spiritual and physical body, treat yourself like you want others to treat you.
    In every morning, when you wake up, go in front of the mirror and say : I am the most beautiful creature in the world. Love you! If I want something , I will get it! 
All it takes is awareness and to start acting.

Summary of the text „My mother's hands” by Robert Fountain

   Robert Fountain is an american writer. The year of his birth is unkown, but it is said that he died in 1965. He spent his childhood in Ottawa's Lower Town and later became a writer of short stories.
  The title of the text - "My mother's hands" is not so appropiate to the context. The title isn't very sugestive because it makes us think that the story will be about mother and her hard work that she had done for family and how is reflected on her hands. The true meaning of this expression is shown at the end of the text, when the husband came home with a bottle of lotion for her hands.
   We can determine the text as a life or a love story because the author describes the relationship between one couple and their arguments in family.
    Also, we can identify some global themes, such as love and the life lived by a couple with all their feelings and thoughts. The narrator thought that it was impossible to find something new in the person you care about, even after a long marriage, but his parents proved him wrong. Althought, they didn't show it to the outside world. Their love was strong and this thing kept them together for such a long time.
The main characters are the old couple- husband and wife and their son, who is the narrator of this story.
    The story begins with a short description of the narrator's parents,who were in their late seventies and who lived a very  quiet life. He tryed to organize for them some travels in the nature, but it had no effects on their old lives. One day, when author usually came to bring some scallops for them, he was surprised by an extraordinary thing : his parents were in a bad quarrel. They had different ideas on an event from past. This situation ended with the husband's escape. Narrator and his mother were very worried, so that he won't start drinking again as he did when he was young. All the bad thoughts were shattered when the husband entered in the house with a bottle of hands lotion, giving it to his beautiful and beloved wife.
   The beggining of the story is very interesting , but unusual. It serves as the opening at the text and showes the author's view about love between people.
I think that the main idea is : even after 50 years of marriage , the spuses still love eachother deeply, in despite of the conflict that took place between them.
     In the end, the author finally understands that his parents have a special relationship.
The author's language is simple. The vocabulary is used in harmony with the theme and with the described situations. It is colloquial and easy for the reader to understand.
      In the text, aren't used many stylistic devices, just a few comparisons to describe how important mother's hands were for the husband : 'To my father, though, they must have been the hands of a young woman he loved, a woman who had stayed for a long time in his heart as precisely the same woman".
      From my point of view, this is a wonderful story that can be read in a short time, that supports the idea of unconditional love that still exists through the time.

Monday, July 1, 2013

șuieră vîntul, nu eu.

  Voi ați știut că pe timp de vară, nimic nu-ți pare mai gustos ca sîmburii de abricoase? Cel puțin, mie. Parc-ar fi ceva bun și greu de atins. Iei un pietroi și lovești nici prea tare , nici prea încet..așa, ca să rămînă miezul întreg, că de nu..strîngi fărîmiturile..și o brînză înțelegi din comoara aia. Eu n-am copac de abricoase acasă.Și încă cîte n-am și cîte-aș vrea să am. Așa-i și cu viața omenească. Dacă lovești prea tare s-ar putea să-ți dai peste degete și tot ție nu-ți iese. Totul trebuie gîndit. De măsurat nu de șapte ori, dar chiar de douăzeci dacă se poate. Deja fiecare cu moda lui, cum se mai spune.
Tot stau și mă gîndesc de vreo două  săptămîni ,5 ore- 40 minute-28 secunde:  e bine să-ți asculți inima sau rațiunea? Inima are obiceiul să spună mari prostii, creierul parcă se dovedește a fi mai ”cu picioarele pe pămînt”...privește și în viitor, dar inima se delectează numai cu plăcerea de moment. În schimb ea are accesorii frumoase - FLUTURII! (sarcasm)
Vremea noastră e foarte bună pentru curățarea creierului de impurități și lucruri nefolositoare. Mai stăm acasă, mai facem lucruri care nu le putem face cînd soarele se joacă pe-afară ..și-n suflet parcă-i mai nu știu cum ..altfel. Mai gîndim la soartă, care lua-o-ar naiba, chiar e un business eșuat uneori.

- Nu putem noi fi împreună.
- Și nu te-ai plictisit s-o tot repeți?
- Hîmmm...plictisit...
- Atunci trebuie să mă ștergi.
-Eu? De ce eu?
-Tu ești cea cu gardurile.
-Și să trăiesc eu cu vinovăția asta?
- Asumă-ți riscul.

вот так.  Hai să ascultăm melodii zburătoare, să privim la luna care s-a ascuns de prea mulți ochi, hai să apucăm o mîță de coadă și să o facem să mieune. Chiar hai. Nu vrei?
Eu țin în palmă o lumină. Parcă-mi face din ochi. Pare strălucitoare. Și paharul cu apă de pe masă e plin...
Vreau ca să-mi fie totuna. Vreau toate stelele de pe cer. Măcar pentru o seară. Să mă umple cu cîmpul lor magnetic.

Aoleu ș nicănumădoare.
Fiți cuminți.
A.B.

Chipul mamei trecut prin vremi

”Mama e prototipul unei umanități ideale, considerată mai ales din perspectiva etico-psihologică. Ea ține în cumpănă dreaptă însăși viața”.  (Eliza Botezatu)

Dintre toate operele lumii , mama rămîne a fi opera cea mai desăvîrșită a lumii. Cuvîntul ei, este ca o liră de aur, chipul, aidoma unei icoane sfinte, reflectă toate bucuriile și durerile vieții.
Nu există nicăieri un scriitor care să nu fi făcut măcar o însemnare fugară despre mama. O amprentă importantă în literatura română asupra acestei teme,  au lăsat Ion Creangă în ”Amintiri din copilărie” , unde mama (Smaranda) este creatoarea și susținătoarea în toate, dar și Mihail Sadoveanu în romanul realist ”Baltagul”, în care Vitoria Lipan este simbolul femeii și mamei puternice, care reușește să facă față tuturor obstacolelor care-i stau în cale, prin propriile forțe.
Timpul este prețios, atunci cînd mama își vede odraslele împlinite. Pe chipul ei, timpul își lasă aspru urmele, întipărind toate tristețile și chinurile vieții.
Am fost determinată să aleg aceste opere, deoarece scriitorii îmi oferă un portret detailat și  vast al mamei. Vitoria este o mamă devotată și grijulie, atentă la evoluția copiilor ei, pe care îi învață să respecte datina și să fie pricepuți în ale gospodăriei. Smaranda, este o femeie simplă, țărancă, care crește o droaie de copii, dar este harnică, dornică de învățătură, năzuind să asigure copiilor o viață mai bună. De aceea, copilul vede în ființa care i-a dat viață o adevărată ”zeiță”, avînd atitudinea de venerație pentru mama sa, considerînd-o ”plină de minunății”. Spre deosebire de protagonista din ”Amintiri din copilărie”, Vitoria se dovedește a fi o mamă iubitoare dar și severă în același timp. Pe Gheroghiță (fiul ei) , îl primește cu bucurie, semn de dragoste maternă, iar gesturile-i dovedesc afecțiunea (”îl primi cu bucurie și-l sărută pe amîndoi obrajii”). Prin educația care le-o oferă copiilor, ne dăm seama că aceste două personaje sunt exemple de urmat. Ambele sunt credincioase și purtătoare de datini, aceste calități insuflîndu-le și copiilor. În pofida faptului că sunt neștiutoare de carte, ele doresc ca să obțină rezultate educative bune de la copii. Smaranda este plină de duioșie, de sensibilitate, ceea ce îl face pe Nică (feciorul) să  poarte un deosebit respect față de ea. Cînd acesta o lasă înglobată de treburi și fuge la scăldat, ea îl pedepsește luîndu-i hainele , iar cînd se întoarce rușinat și flămînd, îl dojenește blînd ca să-și schimbe purtarea.
Vitoria o pune pe Minodora să pregătească mîncare, să deretice, căci ca viitoare gospodină , va trebui să transmită rînduiala de la mamă la fiică.
Aceste personaje, ne oferă posibilitatea să le cunoaștem experiența de viață, făcîndu-ne să înțelegem atît virtuțile , cît și defectele vieții familiale ale lor. Protagonistele romanului, aparțin realismului, deoarece sunt în raport cu societatea, avînd ca țintă cunoașterea și înțelegerea luimii. Ele sunt niște ființe complexe, amestec de calități și neajunsuri.
Eu cred că Eliza Botezatu a avut dreptate afirmînd că mama este prototipul umanității ideale , fiindcă oricîte argumente nu am aduce, ea rămîne a fi generatorul vieții pe pămînt, iar în viața copilului - perfecțiunea întruchipată. Prin operele ”Amintiri din copilărie” și ”Baltagul”, Ion Creangă și Mihail Sadoveanu au dorit să ne expună o frescă a dragostei materne în familie, care este manifestată în mai multe moduri, dar totuși rămîne a fi lucrul cel mai de preț în formarea copilului ca personalitate.

Life is to be lived! Don't wait for happiness. Create it!

More and more young people are saying: ”Live the moment!” or ”you have just one life, don't waste it in vain!” and other expressions with wich they like to appologize for mistakes that will be made. If you have only one life , don't you think that it's wiser to love it? No one said that it's not good to live the moment, live it at the fullest, with no regrets, but remember one thing: "If you love your life, life will love you too".
You should always enjoy the moments of life, even if they are bad or good. You must feel every desire that exists.
Our mission on this earth is to do special things, without receiving something in return, If you don't do the best you can, in everything, than you'll never know how far you could have gotten.
We can live now, every day. We should find our meaning and joy at this time, not some other. Don't wait for happiness. Create it! Postponing happiness, however, is not the only problem. We also lose much of our lives seeking to gain the approval of others. We live our lives for others , not in a charitable way that might bring mutual happiness , but in a slavish way, putting our happiness in their hands. We often worry about what other might think and say of us.
Don't do that! Just be yourself! Be happy and be how you want to! Live your life as you live the last moments on the Earth!

Friday, June 28, 2013

Scădere în cădere

Stau și răscolesc prin arhiva mea de lucruri. Nu știu ce am fost în viața anterioară, dar în cea de față știu precis că îmi place să colecționez toate mărunțișurile. Gîndurile însă nu mă lasă. Mă chinuie prezentul. Ziua de AZI, nu mîine și nu ieri. Gîndurile mele...ce vor să spună ele și nu pot? cine le blochează accesul spre libertate și de ce? Dovezi și cauze...asta căutăm cu toții în fiece fir de cuvînt. Vreau să mă culc și să mă trezesc peste vreo 10 ani. Cine știe, poate deschid ochii și sunt un alt om, unul în totalitate cu picioarele pe pămînt și încrezut. De ce eu? De ce eu sunt nevoită să fac față acestei doamne crunte și meschine- Realitatea? Nu că aș bîrfi-o, dar de multe ori ne-am săgetat cu privirile...o adevărată hipnoză a minții.
Mă înnec în propriile-mi vise și trăiri. Să fi greșit eu cu ceva? Oare nu suntem cu toții oameni? Oare nu toți suntem predispuși să greșim? Alergăm într-un labirint mistic care are ca trofeu- CUNOAȘTEREA și care nu-i este dat nimănui să-l treacă...nimănui..oricît ar încerca de mult. În jur văd de toate , ură, răutate, invidie, corupție! Dar unde-i, unde-i ascultarea, liniștea cea sufletească? Este o vorbă din bătrîni : ”Comportă-te cu persoana de alături așa cum ai dori să se comporte ea cu tine”.. însă cît de ursuzi sunt cu toții la aceste spuse!

Un gol, un gol imens ce se prăbușește în neant.

Cu scădere -
în Cădere.