Scădere în cădere

Stau și răscolesc prin arhiva mea de lucruri. Nu știu ce am fost în viața anterioară, dar în cea de față știu precis că îmi place să colecționez toate mărunțișurile. Gîndurile însă nu mă lasă. Mă chinuie prezentul. Ziua de AZI, nu mîine și nu ieri. Gîndurile mele...ce vor să spună ele și nu pot? cine le blochează accesul spre libertate și de ce? Dovezi și cauze...asta căutăm cu toții în fiece fir de cuvînt. Vreau să mă culc și să mă trezesc peste vreo 10 ani. Cine știe, poate deschid ochii și sunt un alt om, unul în totalitate cu picioarele pe pămînt și încrezut. De ce eu? De ce eu sunt nevoită să fac față acestei doamne crunte și meschine- Realitatea? Nu că aș bîrfi-o, dar de multe ori ne-am săgetat cu privirile...o adevărată hipnoză a minții.
Mă înnec în propriile-mi vise și trăiri. Să fi greșit eu cu ceva? Oare nu suntem cu toții oameni? Oare nu toți suntem predispuși să greșim? Alergăm într-un labirint mistic care are ca trofeu- CUNOAȘTEREA și care nu-i este dat nimănui să-l treacă...nimănui..oricît ar încerca de mult. În jur văd de toate , ură, răutate, invidie, corupție! Dar unde-i, unde-i ascultarea, liniștea cea sufletească? Este o vorbă din bătrîni : ”Comportă-te cu persoana de alături așa cum ai dori să se comporte ea cu tine”.. însă cît de ursuzi sunt cu toții la aceste spuse!

Un gol, un gol imens ce se prăbușește în neant.

Cu scădere -
în Cădere.